Panopticon

Dimineața, ne grăbim să ajungem la serviciu. Odată ajunși, ne grăbim să treacă mai repede cele 8 ore. Seara, intrăm grăbiți pe ușă, îi pupăm în grabă pe cei dragi și ne grăbim să ne aruncăm în fața televizorului cu un laptop sau o tabletă în brațe. Ne grăbim de mici. Ne grăbim să creștem mari, ne rugăm să se termine odată anii de liceu, apoi facultatea. Apoi, ne grăbim să ne cumpărăm în rate pe viață un apartament. Facem degrabă copii, pe care îi creștem tot în grabă, mirându-ne „când au crescut așa?” Iar când sunt mari ne întrebăm de ce oare se grăbesc să plece atât de repede de lângă noi… Abia atunci intrã în vocabularul nostru expresia: „Mai stai puțin…” Cred că îți sună cunoscut. Ultima vizitã în casa bunicii, tu grăbit să te întorci la ale tale, ea, ținându-te de mână și spunandu-ți cu voce tremurată: „Mai stai puțin că Dumnezeu știe dacă te mai văd…”

Acum vreun secol și jumătate, John Ruskin, care provenea dintr-o familie foarte înstărită, de altfel, scria: „Nu existã bogăție, ci doar Viață.” Gândește-te de câte ori auzi întrebarea „Ce-ai făcut cu atâția bani?” și de câte ori ai auzit pe cineva întrebând: „Ce-ai făcut cu atâta viață?” „Trăiește azi, mâine nu există!” sună patetic. Tocmai de aceea italienii i-au spus cinic, dar simplu: „Azi ești pe Pământ, mâine în mormânt.” Pe Pământ poți lăsa urme sau umbre. În mormânt, nu mai ești nici urmă, nici umbră.

Reclame

Dietă sănătoasă

Ajung acasa si vad pe masa din bucatarie o farfurie cu capac deasupra. Ridic capacul si iese un pic de caldura. In farfurie erau conopide si brocoli facute la abur, alaturi de niste ficatei facuti tot la abur sau cumva dietetic. Colega’mea de apartament facea dus. Plating-ul trebuie sa recunosc ca era dubios, intrucat era format din doua jumatati perfect identice, dar poate asa stia ea sa-l faca. M-am asezat frumos si le-am mancat. Apoi a inceput sa macaie ceva cu dieta, mancare pe doua zile, etc.

Metroul, casa nespălaților

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti in metrou.. si sa se nimereasca langa voi un legendary stinker, dar neidentificat… si pur si simplu sa simti ca miroase ceva a transpiratie ? Si simti… si apoi incerci sa te indepartezi de locul ala, dar e aglomerat si avansezi greu… si mirosul parca vine dupa tine. Si devii incert si nesigur… si incepi sa te mirosi, dar mirosul ala e deja instalat in narile tale.. si incepi sa te gandesti… ce dracu? io put? am luat un tricou murdar? am pus din greseala unul la alea curate… wtf ? Si e suspansul care te omoara pana cobori…

Combinații, găinării.

Nu le inteleg pe astea care se combină în sfârșit, aleluia soro, iar în primele 3 luni de relație cu sărmanul ăla, dorm numai dichisite, cu neglijè de amsterdam, parfum și pe călcâie, franțuzoaică nemernică nu alta…iar apoi iese tanti Mița din ea, budigăi de Șipotele de Sus, îi scuipă lui ăla toate semințele în pat în timpul filmului și îl mai trimite și după cola în capătul celălalt al casei. Păi ori așa, ori așa.. ne bulversați. Ori jacquelline, ori tanti Mița…

Freezing rain

Administratorul care nu a vrut nici în ruptul capului să de-a cu niște sare roz de Himalaya în fața blocului, m-a făcut să fac cunoștință cu asfaltul încă de la prima oră, când nici nu se făcu lumină. Ploaia asta înghețată m-a făcut să mă simt ca pe derdeluș și să fiu pe post de sanie sau de bob de parcă aș concura la jocurile olimpice de la Pyeongchang. Nu am ajuns pe podium, dar îmi stătea bine cu cracii în sus de parcă aș fi un boboc de rață nou născut. Și am plecat mai departe.

Firea cu școlile ei cu tot.

Puișorii de clasa a 12-a stau acasă dragii de ei că ninge puțin și e niște ger, of micuții de ei.
Păi fir-ai a dracu cu mă-ta, când mergi în centru vechi la 18 ani cu cracii goi și fumezi 3 ore afară la -7 grade nu mai e frig? Sau suflețelul ăla de papițoi cu freza dichisită și glezne belite , îi e friguț lui mă… Păi îmbracă-te pisi. Trage un fes, renunță la picioare epilate și ieși și pune mâna și învață. Nu acum mult timp, făceam bob încrucișat cu schi alpin până la liceu și nu mai cârâia nimeni. Sictir cu frigul și școala închisă, marțafoi semidocți sensibili.

De suflet #3

Acum ascult o poveste care începe așa: „Eram administratorul străzii. Tot timpul se spărgea câte o țeavă, se strica câte ceva. Mama mi-a zis sa fac o sfeștanie. M-am dus la părintele Rène. Fusese șeful de cabinet al lui Teoctist, avea centura neagră cu 3 dani și își dăduse doctoratul la Oxford dintr-un cuvânt. Adică despre un singur cuvânt „.

Twin Peaks e pistol cu apă.